Muntele Cozia a fost dintotdeauna invaluit in legende si mister.  Cozia a  fost considerat de catre unii cercetatori  muntele sacru al dacilor. 

Datorita faptului ca e marginit de depresiuni atat la nord, unde vechea Tara a Lovistei il desparte de culmile Fagarasului, cat si la sud, Muntele Cozia pare mult mai inalt decat arata cei 1668 de metri ai sai. Spre vest, apele lacului de acumulare de la Turnu il separa de Muntii Capatanii.

Abrupturile sale sunt pline de stanci cu forme ciudate, carora localnicii le-au dat diverse nume. „Ciobanul“, „Haiducul“, „Inteleptul“, „Baba Coziei“, „Peretele Vulturilor“ – sunt doar cateva dintre ele. Toate stancile izolate si lipsite de vegetatie sunt numite de localnici „Bulzuri“. Invaluite in mister sunt si grotele, cum ar fi Pestera din Cale, aflata langa Manastirea Stanisoara, Grota Haiducului, din Coltul lui Damaschin, sau Grota Ursilor, de sub varful Ciobanu.

Cunosc acest munte si imprejurimile sale mai bine decat ar putea cineva intelege pentru ca in trecut mai bine de 20 de ani mergand cu ai mei parinti in statiunea Caciulata obisnuiam sa il cutreieram impreuna si mai tarziu de unul simgur sau cu prietenii. Niciodata nu m-as fi gandit ca voi ajunge vreodata sa ii parcurg tainicele carari in pas de alergare. Aceasta ocazia a aparut odata cu organizarea evenimentului Cozia Mountain Run de catre Ro Club Maraton in colaborare cu administratia Parcului National Cozia, Salvamont, Jamdarmeria Montana si autoritatile locale carora tin sa le multumesc inca de la inceput pentru organizarea exemplara chiara daca a fost prima editie.

Dar sa trecem la povestea si filmul evenimentelor…

Zilele treceau in zobor si dupa ce antrenamentele s-au apropiat de sfarsit iata ca a venit si ziua cea mare in care am purces la drum spre Caciulata locul de unde aveam sa plecam in aventura nostra din Muntele Cozia. In final s-au hotarat si prietenii nostrii Ana, Catalina si Cristi sa ne insoteasca  si sa ne faca galerie. Asa ca vineri in jurul orei 16.00 ne suim in masina cu toti si plecam. Intre timp anii au trecut si soseaua atat de libera pe vremuri s-a dovedit un cosmar unde alaturi de zeci de masini si tiruri am parcurs in coloana cei 200 si ceva de kilometri pana la locul unde a doua zi aveam sa plecam in ritm de alergare pe cararile Coziei.

Facem un scurt popas in Calimanesti unde Gabi si Oana aveau pregatite kit-urile de alergare. Un tricou foarte frumos si care poate fi purtat cu usurinta si in alte ocazii. Felicitari pentru simplitatea alegerii culorii si a inscriptionarii prin brodare. Prindem si sedinta tehnica pe ultima suta de metri si punem si cateva intrebari la care primim raspunsuri detaliate si plecam cu lectia invatata din clasa. Nu zabovim prea mult pentru ca la cazare deja isi faceau probleme ca nu mai venim.

Ajungem imediat in Caciulata si ne cazam la Motelul Cozia unde rezervasem locuri pentru ca era un loc de unde aveam amintiri placute legate de serviciile oferite. Nu mai era ca pe vremuri insa a fost destul de acceptabil. Dupa ce luam o scurta gustare in graba Alex isi doreste sa mai facem un antrenament de seara si dupa ce ne echipam pornim toata echipa spre Manastirea Cozia in plimbare unii si eu cu Alex in pas de alergare pana la locul de start. Parca aveam aripi atata de bine alergam si in scurt timp ajungem in locul unde a doua zi va avea loc startul. Nu zabovim mult si ne intoarcem si facem jonctiunea cu echipa extinsa pe drum. Urmeaza un somn zbuciumat ca de fiecare data inaintea unei competitii si dimineata mult asteptata vine pe negandite.

Gata de plecare la Motelul Cozia unde am innoptat…

ajungem in scurt timp la linia de start unde forfota incepuse …

facem si poze inainte de plecare…

si o mica sedinta tehnica …

toata lumea este deja la linia de start…

si traditionala numaratoare inversa care de fiecare data imi trezeste fiori inexplicabili 10,9….3,2,1 START

inca aveam energie si mai fac si cu mana , nu stiam prea bine ce ne asteapta …

si ca de obicei curand pleaca si ultimele randuri ale alergatorilor …

De pe traseu nu avem deocamdata imagini si nici nu prea au fost fotografi asa ca va voi face un scurt rezumat:

– desi credeam ca traseul de semi de la Ciucas Trail Running  este recunoscut ca fiind cam cel mai greu intre maratoanele montane aici alternanta urcare coborare ne-a facut viata si mai grea si putem spune “se poate si mai rau” ;

– puntele de alimentare au fost exact unde trebuiau sa fie si destul de bine dotate

– atmosfera a fost  foarte sportiva si lipsa de incrancenare din alte competitii si-a spus cuvantul;

– si sa nu uit un traseu greu in care cum aparea coborarea imediat iti taia elanul o urcare de iti venea sa tragi numai injuraturi. Ohooo si cate am tras ….

– ultimul punct de hidratare era atat de bine amplasat incat era un fel de Mecca  aparuta din senin in plin desert atunci cand crezi ca orice speranta s-a dus..

– a fost un traseu tare greu ( parca am mai spus ) in care Alex acum mai mare cu un an m-a sprijinit exact in momentele cele mai grele. Multumesc Alex pentru asta esti un coechipier pe cinste.

– am reusit ca echipa Dudescu sa isi imbunatateasca timpul cu 40 de minute fata de ultimul semimaraton in ciuda unui traseu criminal (o spun a treia oara) ;

– am reusit sa terminam cu bine in 4:02 h fara sa avem febra musculara si alte accidentari suprinzator pentru un asa traseu criminal (na ca ma spus-o si a patra oara sa se stie );

– si sa nu uit medaliile , da medaliiile de Horezu astea au fost tot farmecul competiiei. M-au facut sa ma simt mandu inca o data ca sunt Roman !

Si bucuria FINISH-ului ce nu poate fi descrisa in cuvinte. Numai cine nu a incercat o astfel de bucurie poate intelege aceste clipe unice.

Apropo tu cel care citesti acum aceste randuri te-ai gandit ca maine si tu poti trece aceasta linie ? Ce mai astepti deci ? Poate ne vedem la la linia de START la  urmatorul Maraton ….

Si cum fara multumiri nicio poveste nu are farmec sa trecem la ele :

– mersi Roxi pentru suport tehnic si mental inainte si dupa cursa…

– mersi prietenilor nostri Ana, Catalina si Cristi ca ne-au sustinut . Apropo Cristi,  masa de care te-ai ocupat dupa  competitie a fost bine venita ;

– si mai ales multumesc Alex ca ai ales sa alergi alaturi de mine si traim bucuria in ritm de alergare pe cararile Coziei.

Si cum alergatorului ii sta bine in alergare deja ne-am inscris la urmatorul maraton montan in Cindrel pe 11 August.

Si apropo ce zici cititorule care azi nici nu visezi sa faci asa ceva  …  poate ne vedem la linia de START   !!!